RINOPLASTIA SAU CORECTIA NASULUI

Rejuvenarea "Vampire"

RINOPLASTIA SAU CORECTIA NASULUI      

                 Corectia cu reconturarea nasului, are scopul de ai idealiza proportiile, de al integra armonios si personal in ansamblul structurilor faciale.                          Procedeele implica tehnici noi chirurgicale mai mult sau mai putin invazive, alaturi de metode nonchirurgicale cosmetice ce tin de medicina estetica.                         Rinoplastia intentioneaza atat armonizarea estetica cat si permeabilizarea cailor respiratorii superioare in cazurile cu tulburari respiratorii asociate (deviatia de sept nasal, malformatii congenitale ale sferei oro-nazale).                                                                                                                                                                                                                          Indicatia se stabileste la consultatie cand Dr. V. Nicula va evalua starea generala, eventuale afectiuni preexistente sau factori de risc perioperatori. Optiunile de remodelare vor fi personalizate pe baza masuratorilor si examinarilor faciale topometrice, capturi foto si va fi decisa secventa tratamentului.                                                                           Pregatirile preoperatorii implica recoltarea sangelui in vederea efectuarii testelor de laborator, examen de interne, EKG, uneori Rx toracic si local. Este interzis fumatul si consumul de medicamente anticoagulante de tip aspirina, antiimflamatoare nesteroidiene sau suplimente homeopate care pot modifica coagulabilitatea sangelui.                     Interventia se perfecteaza in facilitati de chirurgie ambulatorie sau spital de o zi. Este recomandata prezenta unei persoane insotitoare care sa conduca masina la externare si sa stea alaturi de pacient in prima noapte dupa operatie.                                                                                                                                                                                                      Anestezia este generala cu intubatie orotraheala sau intravenoasa, pentru cazurile chirurgicale. Procedeele minim invasive nu necesita sau necesita o minima anestezie locala, regionala tip bloc.                                                                                                                                                                                                                                                                         Interventiile chirurgicale pot fi: -Rinoplastii inchise cu inciziile pozitionate ascuns in narine, dar cu o expunere redusa a structurilor nazale de sustinere. Avantajele sunt absenta cicatricilor vizibile, scurtarea timpului operator, tumefactie redusa si reducerea riscului de complicatii. : -Rinoplastii deschise cu inciziile ascunse ale rinoplastiei inchise plus o incizie transversala columelara semivizibila. Avantajele globale sunt nete atat pentru chirurg cat si pentru rezultatul final al operatiei, expunerea directa a structurilor nazale, accesul direct pe structurile de finete, rafinament chirurgical, metoda de electie pentru deformitatile complexe dobandite si congenitale. : -Rinoplastii secundare de revizie, se adreseaza persoanelor care au suferit o rinoplastie, dar sunt nemultumite de rezultat.                                                                                                             Procedeele nonchirurgicale sunt minim invazive si se refera la:                                                                            -Fillingul (injectarea acidului hialuronic,hidroxiapatita de calciu, etc.), adipofillingul cu grasime proprie, vizand umplerea depresiunilor, simetrizarea si inaltarea nasului. -Liftingul si remodelarea nasului cu fire de suspensie. Aceste noi metode se adreseaza cazurilor selectionate sunt usor de aplicat si corectat, nu necesita un timp de recuperare si sunt tot mai des accesate in cabinetele de medicina estetica.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   Nu de putine ori remodelarea nasului se face in contextul unor interventii mai complexe ce includ: Liftingul facial, corectia pleoapelor, urechilor, implantele faciale, procedee de medicina estetica (botox, acid hialuronic, acid polilactic, hidroxiapatita de calciu, etc).

Corectia estetica a urechilor “fara bisturiu”

images percOTOPLASTIA PERCUTANĂ (“fără bisturiu”)

O largă varietate de defecte congenitale sau dobândite ale urechii pot fi tratate cu ajutorul unor procedee chirurgicale minime sau mai complexe.

Tehnicile de tratament chirurgical sunt împărţite în procedee care implică tăierea cartilajului cu sau fără excluderea lui şi procedee care conservă cartilajul. Nu de puţine ori, planul operator cuprinde atât procedee “cartilage-cutting”, cât şi “cartilage-sparing”.

Tratamentul conservativ nechirurgical se poate aplica cu mare succes în primele 3 zile de viaţă neonatală, când nivelele serice de estrogen matern sunt la cote ridicate şi plasticitatea cartilajului fetal este păstrată. În acest moment, corecţia e realizată prin protezarea cu conformare pe o atelă “în oglindă”, continuu timp de 2 săptămâni şi apoi alte 2 săptămâni, cu aplicarea unor benzi de steri –strips, pentru menţinerea corecţiei.

Astfel, în primele zile de viaţă extrauterină pot fi corectate cu succes şi alte deformităţi congenitale, cum ar fi: urechea stahliană şi deformaţiile în cupa răsfrântă a polului superior etc.

Urechile proeminente sau “clăpăuge” sunt cea mai frecventă afectare congenitală a urechii la populaţia caucaziană (5%), urmată de conca adâncă sau înaltă, dar frecvent cele două deformităţi pot coexista.

Printre cele peste 200 de tehnici chirurgicale, otoplastia percutanată (incisionless otoplasty) se detaşează ca fiind o tehnică minim invazivă, mult mai delicată cu ţesuturile, cu o rată redusă a incidenelor intraoperatorii şi a complicaţiilor postoperatorii.

Selecţia cazurilor ţine seama de grosimea, duritatea şi elasticitatea cartilajului, preferându-se indivizii cu cartilaj mai subţire, moldabilitate moderată şi duritate redusă.

oto

În timp, pe măsură ce cazuistica s-a mărit, experienţa acumulată de Dr.V.Nicula a impins limitele indicaţiei otoplastiei percutanate, astfel că astăzi regula este abordarea minim invazivă în defavoarea otoplastiei clasice. Chiar şi cazurile mixte de urechi proeminente cu antehelix nefoldat şi conca înaltă pot fi abodate cu succes prin tehnica minim invazivă.

După o prealabilă consultaţie care va pune în evidenţă defectul prin măsuratori specifice, şi care va fi însoţită de explicarea tratamentului aferent, se vor prescrie efectuarea analizelor preoperatorii (coagulograma etc).

Intervenţia se face în ambulator, deci nu necesită spitalizare, pansamente periodice, nici stresul suprimării firelor de sutură.

Anestezia este locală, eventual completată cu analgosedare IV. După prepararea şi aseptizarea zonei urechii, se procedează la abraziunea şi moldarea cartilajului antehelic anterior, după care se aplică 3-4 fire resorbabile Mustarde sau uneori şi tip Furnas (care nu se scot). Se verifică corecţia şi mentinerea ei, după care se aplică un pansament temporar cu unguent antibiotic şi antiimflamator şi peste o faşă elastică “tip cordeluţă”, cu contenţie moderată timp de 3 săptămâni continuu, urmată de încă 2 săptămâni discontinuu (numai noaptea).

Absenţa cicatricilor şi traumele minime ale regiunii anterioare a urechilor scurtează evoluţia postoperatorie şi vizitele la clinică, dar mai ales gradul de satisfactie al pacienţilor este unul ridicat.

CHIRURGIA ESTETICA A PLEOAPEI

blefaroplastia

Chirurgia pleoapei a devenit una dintre cele mai frecvente manopere de chirurgie estetică, având atât un scop funcţional, cât şi unul estetic.

Blefaroplastia este un procedeu chirurgical care îmbunătăţeşte aspectul pleoapelor, le redă tonusul, fermitatea şi aparenţa juvenilă, tânără.

Cei mai buni candidaţi pentru operaţia de corecţie estetică a pleoapelor sunt persoanele care prezintă:

- exces de piele care coboară pliul natural al pleoapei superioare, uneori aşezându-se ca o glugă, conferind un aspect obosit cu o privire lipsită de tonus, fante înguste care dau impresia de ochi mici, pâna la reducerea câmpului vizual, caz în care se poate însoţi de ptoza palpebrală, de obicei asimetrică sau de căderea (ptoza) sprâncenelor;

- pungi adipoase individualizate care proemină periocular fiind mai evidente dimineaţa şi la cei cu afecţiunui renale, cardiace, alergice etc.

- riduri statice însoţite de pliuri periorbitare care nu permit aplicarea cosmeticelor (fardurilor).

- hipertrofia pleoapei cu aspect de pleoapă plină care proemină omogen,

- lipsa de tonicitate a pleoapelor, în special cea inferioară dezvelind albul ochilor sau înclinaţia laterală în jos a axului fantei palpebrale, care dă un aspect mai puţin estetic.

De asemenea, aspectul nemulţumitor al pleoapelor mai poate ascunde o proeminenţă constituţională a crestei orbitale superioare, prolapsul glandei lacrimale, îngroşarea subcutanată a pleoapelor la cei cu afecţiuni ale glandei tiroide etc.

Cele mai bune rezultate sunt obţinute la:

- indivizi pozitivi cu aşteptări realiste,

- nefumători,

- persoane fără afecţiuni severe, care ar pune în pericol evoluţia ulterioară sau chiar viaţa.

blefaroplastie

Frecvent, operaţia de blefaroplastie se poate asocia cu alte manopere regionale cum ar fi: cura chirurgicală a ptozei palpebrale, liftingul de sprâncene (browliftingul), procedee de suspensie (lifting facial cu fire), liftingul facial şi mediofacial, liftingul frontal, armonizarea inclinaţiei ochiilor (cantotomia şi cantoplastia).

Procedeele de medicină estetică, cum ar fi injectarea de fillere cu acid hialuronic, toxina botulinică, adipofillingul, peelingul facial, laserul resurfacing,  sunt de asemenea frecvente.

Intervenţia se desfăşoară în ambulator, cu anestezie locală şi analgosedare IV, durează 90-120’ pentru pleoapele superioare.

Datorită iîgustării câmpului vizual postoperator prin tumefacţie, edem imflamator, echimoze, se recomandă prezentarea cu un însoţitor în prima zi.

Inciziile sunt semivizibile şi planificate să se aşeze în pliul palpebral superior, ele vor fi expresia excesului de piele. Nu de puţine ori, în prezenţa unui muşchi orbicular hipertrofic, se practică excizia unui strip longitudinal pentru o mai bună aşezare şi retensionarea septului orbital. La persoanele mai vârstnice sau cu un sept orbital mai slab, care permite hernierea pungilor de grăsime, se practică relocarea depozitelor, fixarea şi retensionarea septului.

După redimensionarea armonioasă a componentelor pleoapelor, se sigilează septul orbital, apoi muşchiul orbicular şi pielea  cu o sutură estetică. Frecvent, blefaroplastia, mai ales în cazul femeilor, se însoţeşte de nişte suturi de fixare a noului pliu la muşchiul levator palpebral.

Postoperator, se aplică unguent oftalmic lubrifiant cu antibiotic şi antiimflamator, comprese reci cu gel locale. După primele zile se practică expunerea la aer, control la două zile, suprimarea firelor la 5 zile sşi revenirea în activitate dupa 7-10 zile.

Veţi primi instructiuni complete şi recomandări de îngrijiri, precum şi reţeta cu medicaţia de acordat ce va grăbi vindecarea şi va reduce riscul de infecţie.

Efectul postoperator este armonios, durabil şi se obţine în câteva săptămâni, iar pentru conservarea de lungă durată a efectului de întinerire locală, se recomandă folosirea protecţiei solare optime.

Abdominoplastia (Tummy-tuck)

inainte-dupaConceptul de frumuseţe a evoluat de-a lungul timpului, cu toate acestea fermitatea, tonusul pereţilor abdominali, circumferinţa în jurul taliei, au constituit constante ale idealului de estetică. Astfel, şoldurile pline şi talia subţire, stau la baza filozofiei darwiniene ca factor de atracţie, ce induce dorinţa în vederea reproducerii umane.

Abdominoplastia nu corectează doar excesul de piele la nivelul peretelui abdominal anterior, ci şi diastaza muşchilor drepţi şi hipotonia muşchilor oblici externi. De asemenea, elimină cicatrici situate sub nivelul ombilicului, aderenţe ale pielii, majoritatea vergeturilor peri şi subombilicale. Prezenţa unei hernii abdominale poate fi rezolvată în condiţii ideale indiferent de gravitate, în prezenţa unei expuneri extensive regionale.

Miniabdominoplastia cu sau fără lipoaspiraţia peretelui abdominal sau a flancurilor este indicată cazurilor cu prezenţa excesului cutanat, grade diferite de lipodistrofie, laxitatea musculofascială, sub nivelul ombilicului. În comparaţie cu abdominoplastia totală clasică, miniabdominoplastia se adresează cazurilor cu prezenţa deformităţilor la nivelul abdomenului inferior şi sunt grevate cu o morbiditate redusă precum şi o recuperare mult mai rapidă.

Candidatul ideal este o persoană activă, tonică, de multe ori suplă, nemulţumită de conturul abdomenului inferior care îndeosebi în poziţie şezândă proemină disgraţios. De asemenea, prezenţa cicatricilor, vergeturilor şi herniilor la nivelul abdmenului inferior, pot fi excelent tratate în cursul unei miniabdominoplastii. Procedeul nu implică translocarea ombilicului, incizia se plasează suprapubian, prelungită uneori la nivelul spinelor iliace prin plicile inghinale. Anestezia poate fi generală, regională şi chiar locală cu analgosedare IV. Nu necesită spitalizare, activităţile fizice şi sportive vor fi reluate gradual după 4-6 săptămâni.

iStock_000011868847MediumAbdominoplastia este una dintre cele mai frecvente proceduri de chirurgie plastică, care se adresează excesului de piele, laxităţii peretelui abdominal şi ameliorării defectelor de contur superior şi inferior. Este indicată îndeosebi pentru rejuvenarea abdominală după sarcini multiple, scăderi ponderale sau ca urmare a chirurgiei abdominale.

Incizia este suprapubiană, prelungită simetric, lateral spre şolduri. Când incizia se prelungeşte până la unirea posterioară se numeşte abdominoplastie totală circumferenţială. Planul de decolare este subcutanat suprafascial până la nivelul ombilicului sau cicatricilor care vor fi ridicate cu grijă. Lamboul abdominal va fi secţionat pe linia mediană până la nivelul ombilicului care va fi decupat fără a impieta asupra vascularizaţiei, apoi disecţia va fi prelungită la nivelul xifosternului şi lateral la nivelul rebordului costal. Defectele de perete musculofascial pot fi perfect tratate, astfel se poate efectua plicatura şi retensionarea muşchilor drepţi şi oblici externi sau cura herniilor abdominale. Apoi se practică rezecţia excesului cutaneograsos abdominal, relocarea superioară a ombilicului şi sutura în 2-3 planuri. Anestezia este mai profundă, regională sau generală în funcţie de timpul operator cu internare 2-3 zile. Primul control este la o săptămână cu suprimarea firelor ombilicale, a drenurilor când colectează sub 40cc. Limitarea eforturilor fizice, activităţii sexuale timp de o lună, contenţie elastică externă 3-6 săptămâni. Managementul plăgii cu cicatrizante.

Abdominoplastia reversă constă în plasarea inciziei între cele două plici submamare unite pe linia mediană. Candidatul ideal este cel cu exces tegumentar, panicul adipos, laxitate a peretelui în etajul abdominal superior. Implică prezenţa diastazei drepţilor, respectiv orificii herniare în etajul abdominal superior. Se recomandă în conjuncţie cu alte operaţii ale bustului (micşorarea sânilor, ridicarea sânilor etc).

Paniculectomia şi respectiv paniculectomia totală poate fi o metodă de reducţie abdominală în cazurile cu obezitate morbidă pentru o mobilizare mai bună.

Lipoabdominoplastia este o variantă de abdominoplastie mai conservativă, în sensul unei lipoaspiraţii extensive abdominale şi o decolare limitată xifoombilicală, păstrând perforanţele paramediane.

Chirurgia genitala feminina

shutterstock-pantiesProcedeele intime feminine suscită un interes în continuă creștere, tot mai multe manopere completând paleta intervențiilor estetice genitale sau genito-anale. Libertatea de exprimare non-verbală, o realitate din ce în ce mai conturată și colorată, permisă fiind de relaxarea principiilor sexuale restrictive, au făcut normală evoluția interesului esteticii genitale. S-a consacrat astfel un model de standard al armoniei genitale feminine care implică tonus, fermitate, culoare, proporție, simetrie și funcție.

Excesul de țesut rezultat prin expandare mecanică și gravitațională, evoluție ponderala bruscă, reducerea tonusului constituțională sau dobândită, conferă aspect redundant cu lipsă fermității, alterarea formei și funcției genitale. Rezultă astfel un exces de piele laxă care în absența susținerii adecvate, atârnă, face cute disarmonice, afectează funcția de contenție a orificiilor expunând mucoasă vaginala uscăciunii și pierderilor de secreții, care se regăsesc apoi pe lenjeria intimă individuală. Redundantă pielii prepuțiului clitorisului, poate lua aspectul unei “glugi”, reducând expunerea și deci excitația sexuală pe lângă aspectul disarmonios. De asemenea abundența țesuturilor din jur abdominale, coapse precum și regiunea fesieră, se adaugă excesului local și deci, trebuie luate în calcul când se pune problema unei corecții de rejuvenare locală.

Nu de puține ori, constituțional sau nu, acuzele incriminează volumul excesiv al labiilor major, fie prin exces al stratului de grăsime fie prin hipertrofie labiilor major. Alteori diferențele de culoare ale regiunii genitale cu hiperpigmentarea constituțională a labiilor minor, la persoanele aparținând în special rasei negre (tipurile de piele IV,V, VI), pot figura printre motivele prezentării la consultație. Există multiple posibilități de ameliorare și evidențiere “pozitivă” a regiunii anogenitale, putându-se practica în funcție de cauzalitatea acuzelor: procedee perigenitale și procedee genito-anale. Tratamentele regiunii genitale și perigenitale, pot fi de medicină estetică, cum ar fi fillerele injectabile, minim invasive și procedeele chirurgicale.

Augmentarea punctului G - este un procedeu prin care se expune zona punctului G prin elevare cu ajutorul fillerelor (în special pe bază de Ac. hyaluronic) şi alteori cu ajutorul implantelor.

Labioplastia este un procedeu chirurgical pentru labiile minor (Minoroplastie)  de dimensiuni mari, asimetrice, fiind un discomfort în fața partenerului sexual, o reticenţă în purtarea pantalonilor mulați și în practicarea sporturilor. Există multiple tehnici de reducție și simetrizare a labiilor minor, cele mai noi urmărind prezervarea conturului natural, anatomiei și culorii locale. Astfel excizia în “V”, elimină surplusul conservând țesutul de susținere, fiind urmat de o cicatrice transversală neexpusă tulburărilor de sensibilitate. Operația este practicată de cele mai multe ori în anestezie locală eventual completată cu analgosedare I.V. Reintegrarea socială se face după 5-7 zile, cu evitarea statului pe șezut. Reluarea activității sexuale se face după 4-6 săptămâni. Nivelul complicațiilor atribuit acestui procedeu este foarte scăzut, pacientele nu acuză tulburări de sensibilitate sau alterări ale excitației sexuale.

Clitoropexia sau reducţia “glugii” clitorisului, constă în conformarea prepuțiului clitorisului la forma și dimensiunile corpului clitoridian. Uneori, aceste femei sunt stânjenite de mărimea clitorisului cu aparentă unui ” mic penis”. Nu de puține ori această operație e practicată odată cu labioplastia minor, pe lângă reducția prepuțială, practicându-se șuturi de fixare superioară a clitorisului. Nu există un risc al afectării sensibilității locale și senzației sexuale.

Există persoane de  sex feminin care pot dezvolta o hipertrofie a clitorisului, ca urmare a tulburărilor hormonale, boli genetice, administrarii de steroizi, naşteri. Reducţia clitorisului se practică la nivelul glandului şi corpului, fără afectarea senzitivităţii.

Remodelarea labiilor major (Majoroplastia) - reducerea dimensiunilor labiilor mari, apărute consecutiv naţterii, senescenţei. Procedeul minim invaziv poate dura 90′, şi constă în excizia semilunară a excesului labial în regiunea semivizibilă dintre labia major şi cea minor. Complicaţiile care pot apărea sunt extrem de rare. Reluarea activităţii sociale se face la 5-7 zile şi a activităţii sexuale la 4 săptămâni.

rose
Lipoaspiraţia abdominală
 poate fi completată de o lipoaspiraţie pubiană, pentru ameliorarea diferenţelor de nivel locale, iar abdominoplastia se poate asocia cu liftingul pubian pentru verticalizarea vulvei şi redarea tonusului genital.

Deformităţile genitale externe consecutiv naşterilor, traumelor postoncologice, pot beneficia de reconstrucţii cu îmbunătăţirea majoră a acestor disarmonii.

Cu trecerea timpului şi naşterilor, femeile pot prezenta o reducere a tonusului vaginal, liftingul vaginal cu întărirea structurilor peretelui vaginal, poate reda sexualitatea de altădată. În acest scop e practicată rejuvenarea vaginală şi vaginoplastia, respectiv perineoplastia la multipare.

Himenoplastia sau reconstrucţia himenului poate fi o consecinţă directă a restricţiilor culturale, religioase şi sociale. Prin refacerea himenului se urmăreşte “aparenţa virgina” a femeii.

Consecutiv episoadelor acute hemoroidale, ca o consecinţă a fenomenelor de atrofie, pot apărea mariscele hemoroidale cu aspect de piele în exces, care pot fi corectate prin excizie simplă.

Tot mai mult în ultimul timp se conturează o tendinţă de evidentiere a subunităţilor genitale prin augmentare (creştere de volum), cu aportul fillerelor resorbabile pe bază de acid hyaluronic, lipofilling, pentru un plus de fermitate, prospeţime, tinereţe.

Această abordare se pretează persoanelor de sex feminin, cu alterări ale volumului structurilor în prezenţa unui înveliş cutanat sau mucos, normal, ca o consecinţă a scăderii ponderale mai mult sau mai puţin echilibrate.

Foto: nydailynews.com

Chirurgia intima masculina

size_matters-293x307Cultura sexului liber cultivată de mass media, referirile frecvente tot mai puțin voalate la sex, au ca rezultat coborârea vârstei de debut a activității sexuale în rândul ambelor sexe și creșterea perioadei biologic active.

Această atenție sporită acordată sexului se repercută automat asupra “armelor din dotare”. Această tendință “transparentă” de a face reclamă propriului corp și accesoriile de îmbrăcăminte mulate, străvezii care mai mult nu acoperă părțile definitorii în acest sens, au făcut necesară corectarea disarmoniilor individuale acum tot mai vizibile. Mai mult există trendul unei “compensări pozitive” dincolo de armonia de milenii, explicat fiind prin focusarea obsesivă în jurul regiunii genitale și a sexului.

Bărbații sunt din ce în ce mai conștienți de dimensiunile propriului penis și din ce în ce mai mulți optează pentru operații de mărire a penisului.

Penoplastia sau faloplastia de augmentare constă fie în alungirea fie în îngroşarea penisului, sau ambele.

Pentru îngroşarea peniană  se poate opta către transferul autolog de grăsime obținută prin lipoaspirație, în cazul în care aceasta poate fi recoltată din zonele donatoare: pube, abdomen, coapse etc. Rezultatele pot fi estimate atât în stare flacidă cât și în erecție, la 40-80 cc de grăsime injectați se obțin 3-5 cm în plus circumferință .

Bioplastia peniană cu acid hyaluronic (Macroline, SRF 30) poate fi o alternativă minim invazivă de creştere în grosime.

Tot pentru creşterea în grosime, augmentarea se poate face cu grefe de piele autologă (proprie) sau din banca de ţesut (Alloderm/ Belladerm), de asemenea pot fi folosite resurse locale (lambouri pubiene).

Pentru creşterea în lungime  se practică o incizie minimă deasupra bazei penisului se secționează ligamentul suspensor și fundiform de la baza penisului, permițând un avans prin eliberarea porțiunii fixate retropubian. Pentru a evita retracția și deci scurtarea postoperatorie, este obligatorie fie reataşarea devansată a corpului penian, fie introducerea unor grefe sau implante pentru evitarea adeziunii vicioase. Protocolul terapeutic include obligatoriu extensia peniană 4-8 ore zilnic/ 3-6 luni.

Uneori penisul câștigă 3-5 cm în stare flacidă și mai puțin în erecție iar indivizii cu un strat adipos pubian bine reprezentat pot beneficia în plus prin lipoaspirația pubiană la exteriorizarea porțiunii ascunse.

După secționarea ligamentului fundiform și suspensor se produce o “scrotalizare” a penisului adică o reașezare în plan inferior.

Opţiunea de penoplastie dublă de augmentare include atât alungirea penisului cât şi îngroşarea lui în aceeaşi operaţie.

Penoplastia triplă de augmentare implică în plus mărirea glandului penian.

În ce priveste scrotul şi testiculele, în cazurile cu inserţie avansată (webbing scrotal), există mai multe procedee de corecţie, evidenţiind mai bine corpul penisului. Aspectul lax, senescent cu un scrot elongat, lipsit de tonus, poate fi de asemenea corectat prin lifting scrotal, care-i reda aspectul juvenil.

Asimetria testiculară, hipotrofia testiculară şi absenţa unui testicul pot fi compensate cu implante testiculare. Au luat amploare în ultimul timp augmentările de testicule, prin ataşarea unor implante care se prind pe testiculul existent.

Mărirea penisului este o procedură care se desfăşoara în anestezie locală, bloc penian cu analgosedare IV, fără durere sau amintiri neplăcute legate de operaţie.

Intervenţia durează 45′-90′, depinzând de complexitate şi numărul de proceduri simultane.

Postoperator, pacientul va rămâne în clinică 2 ore pentru monitorizarea recuperării din anestezie, apoi va fi condus acasă de un însoţitor.

Primele 3 zile poate fi perceput un discomfort local, compensat cu antialgice orale, de asemenea un grad de tumefacţie şi echimoze a căror rezoluţie poate dura până la 2 săptămâni. Masajul zilnic al penisului cu vaselină sau unguent favorizează priza omogenă în cazul îngroşării cu grăsime.

Suprimarea firelor existente se face la 10-12 zile.

După o săptămână de repaos şi recuperare postoperatorie se revine la locul de muncă.

Se evită  timp de 3-4 săptămâni exerciţiile fizice şi aerobice.

Activitatea sexuală poate fi reluată la o lună, dar poate fi necesar un interval de 3-6 luni până la atingerea maximului lungimii prin elongaţie.

Consecintele tendinţelor vestimentare moderniste transparente, mulate şi  sumare, au condus la o “adevărată escaladare a cursei înarmărilor”, bărbaţii urmând exemplul feminin de autoexigenţă şi intoleranţă a subdotărilor, nu doar din dorinţa de a compensa complexe, cât  mai ales de a creşte autosiguranţa şi respectul de sine.

Sursa foto: salon.com

Marirea si repozitionarea buzelor

buzeMajoritatea persoanelor nu se încadrează în rândul celor dotate cu buze armonioase naturale, ferme, cu tonusul şi proiecţia dorită sau potrivită pentru o simetrie facială. De aceea, faţa permanent expusă mediului şi socializării este de cele mai multe ori supusă ochiului critic public şi individual, îndeosebi triunghiul facial central cu baza în sus (triunghiul interlocutorului), ce este încadrat de cele două pupile şi mijlocul buzei inferioare.

Dacă pentru ochi, medicina estetică oferă diverse alternative de la lentile de contact optice şi/sau estetice, la lasere cosmetice care pot modifica culoarea irisului, buzele şi în special buza inferioară trebuie să închidă acest triunghi al focusării atenţiei colective.

În cursul vieţii, buzele suferă modificări prin alterarea arhitecturii dentiţiei, fenomene de emaciere, adică pierdere de volum (grăsime şi muşchi), dar şi datorită motilităţii excesive, apar riduri verticale, colţurile gurii încep să cadă. De asemenea cu trecerea timpului are loc elongarea buzei superioare, pierderea tonusului, fermităţii, căderea buzei superioare şi a buzei inferioare.

Efecte ale fenomenelor de senescenţă constau în alungirea şi subţierea buzei superioare, netezirea coloanelor filtrale, rezultând acoperirea incisivilor superiori, aplatizarea arcului lui Cupid datorită pierderii tonusului permanent a musculaturii labiale, pierderea fermităţii roşului buzei apărând în continuitatea porţiunii tegumentare şi ea sub acţiunea fenomenelor de atrofie.

Rejuvenarea şi înfrumuseţarea buzelor se face prin injectarea de fillere, introducerea implantelor conformate şi prin chirurgie mai mult sau mai puţin invazivă.

Fillerele pot fi temporare cu persistenţă medie de 6-18 luni, semipermanente până la 3-5 ani şi permanente.

Zyderm, Zyplast, sunt fillere temporare cu collagen bovin în timp ce Cosmoderm, Cosmoplast aduc collagen uman, iar Fascian şi Alloderm sunt grefe tip implant uman. Sursele de collagen necesită testare cutanată prealabilă precum şi corecţii ulterioare.

Acidul hyaluronic tip Hylaform cu origine aviară, Restylane, Perlane obţinută prin bioinginerie genetică din surse nonanimale, uşor cross-linkate, Teosyal, Juvederm Ultra cu un grad superior de linkare, au o persistenţă de până la 18 luni.

Radiesse, Radiance sunt implante lichide cu hidroxiapatita de calciu şi o compoziţie asemănătoare osului şi dinţilor, de aceea se injectează profund pentru efectul de volum. Au o persistenţă de la 18 luni la 3-5 ani. Se mai numesc şi fillere semipermanente.

Transferul de grăsime autolog cu grăsime proprie obţinută prin lipoaspiraţie, spălare şi preparare, se injecteaza stratificat cu canule speciale, poate necesita corecţii datorită prizei neuniforme la locul injectării.

Implantele amorfe pot fi tip Alloderm, durează până la 2 ani, cele sintetice Goretex, Softform sau Advanta sunt permanente, chiar dacă efectul nu e permanent. Inciziile se fac în colţurile gurii, apoi se introduc implantele, eventuale locuri mai ferme pot apărea, rezolvându-se de obicei spontan în cateva luni.

Buzele suferă modificări degenerative atât prin acţiunea permanentă a gravitaţiei, motilităţii excesive a musculaturii orale, cât şi prin atrofia pielii, musculaturii  şi modificării dentiţiei.

lipsDin punct de vedere chirurgical, există multiple tehnici de repoziţionare a colţurilor gurii (corner lip-lift), tehnici de reductive a înălţiii buzei superioare Gullwing, Bullhorn, V-Y lip-lift. Cel mai frecvent procedeu este bullhorn liplift, când se îndepărtează excesul de piele al buzei superioare, la nivelul bazei foselor nazale, apoi se resuturează pielea buzei în şanţul menţionat, cu o stabilitate bună şi vizibilitate redusă. Ca rezultat, buza se eversează, expunând mai mult roşul buzei şi incisivii superiori. Unii plasticieni îndepărtează stripuri din muşchiul orbicular sau îl plicaturează cu fixarea suplimentară a orbicularului la periost, acestea pot impieta asupra motilităţii orale în cursul vorbirii, mimicii, deglutiţiei şi masticaţiei.

Există de asemenea tehnici de suspensie a colţurilor şi buzelor la nivelul vestibulului nazal.

Acidul hyaluronic cu un grad mai mic sau mai mare de linkare, sursele de collagen, acidul polilactic (New-fill, Sculptra), hidroxiapatita de calciu, stimulează sinteza de collagen, determină îngroşarea şi redensificarea dermului si a pielii.

Mărirea buzelor cu implant lichid poate accentua un dezechilibru local prin creşterea volumului şi implicit a greutăţii buzelor, rezultând o incontinenţă locală, fiind necesară asocierea toxinei botulinice pentru un efect de lifting etc.

Fillerele resorbabile

frontal-fillCercetarea continuă ce urmăreşte găsirea unor fillere sigure şi simple că structura, care să producă puţină durere la injectare şi să aibă minime reacţii adverse, are ca obiectiv identificarea unor fillere biocompatibile, nontoxice, nonantigenice, nonimflamatorii, simple de utilizat, stabile după injectare, care nu migrează, durează mult, dar nu definitiv, imprimă un aspect natural şi au un preţ rezonabil.

În fiecare an americanii, dar şi europenii cheltuiesc milioane de dolari pentru produse anti-aging, pentru a arăta mai tineri. Rezultate optime sunt obţinute nu numai prin aplicarea cosmeticelor, dar mai ales prin umplerea ridurilor şi şanţurilor cu fillere de preferat aprobate de F.D.A. Tratamentul încearcă să compenseze pierderea colagenului şi acidului hyaluronic, din cursul senescenţei, substituţia elastinei fiind un deziderat neatins încă.

Primele fillere de umplere a ridurilor faciale au fost cu collagen bovin (zyderm, zyplast), preferate în anii ’70. Dar durata redusă de remanenţă, precum si riscul crescut al reacţiilor alergice i-au limitat aplicaţia. Ulterior, obţinerea colagenului uman prin bioinginerie din celule umane (cosmoderm, cosmoplast) a fost aprobat de F.D.A. pentru umplerea ridurilor, mărirea buzelor etc. De asemenea, Fascian si Alloderm, prelevări de ţesuturi bogate în colagen de la cadavre, tratate şi sterilizate, necesită testări cutanate prealabile şi corecţii ulterioare.

Mai târziu, în urma căutărilor asidue, a fost găsit acidul hyaluronic cu origine animală (Hylaform de origine aviară) sau non-animală, care readuce apa în ţesuturi, restabilind volumele pierdute. Mai multe fillere au fost aprobate de F.D.A. care au la baza gelul de acid hyaluronic, nu dau reactii alergice, nu exista riscul transmiterii unor boli de la animal la om. Restylane, Perlane au o remanenţă între 6-12 luni, Juvederm Ultra poate dura între 9-18 luni, prin gradul înalt de legare al moleculelor de acid hyaluronic, fapt care îi dă stabilitate în timp.  Macrolane-  primul acid hyaluronic certificat în Europa pentru augmentări corporale, ex. asimetrii postlipoaspiraţii, depresiuni etc.

Radiesse este primul filler cosmetic pe bază de hidroxiapatită de calciu cu o compozitie asemănătoare oaselor şi dinţilor, s-a dovedit a fi sigur, convenabil ca preţ, durează aproximativ 18 luni, stimulează producţia locală de collagen, poate da granuloame la injectarea în buze.

Fillerele injectabile cu acid polilactic (Sculptra, New-Fill) sunt indicate în restaurarea şi corecţia semnelor de pierdere a volumului în special de grăsime (lipoatrofie în cazul pacienţilor cu HIV), se injectează sub piele evitând regiunile perioculare şi buzele. Nu necesită testare prealabilă, se aplică la o varietate mare de defecte de volum facial şi de contur, corecţia ridurilor, pliurilor şi depresiunilor faciale. Tratamentul e constituit din trei şedinţe la câte trei săptămâni şi efectele durează 2 ani.

Transferul de grăsime autologă, recoltată şi prelucrată de la acelaşi pacient, are avantajul că este perfect tolerată, se obţine prin lipoaspiraţie şi prelucrare, apoi reinjectare în zonele deficitare. Conţinutul mare de celule stem conduce nu numai la umplerea zonelor receptoare, dar şi la rejuvenarea şi repararea lor. Injectarea nu este de obicei limitată de cantitate, dar poate necesita corecţii ulterioare datorită prizei neomogene.

Fillerele resorbabile alături Botox sunt cele mai cerute manopere minim invazive, iar dintre acestea substanţele de umplere cu acid hyaluronic, domină de departe piaţa injectabilelor.

b-fillers

Liquid liftingul după unii autori sau Bioplastia după alţii implică utilizarea substanţelor de umplere atât pentru volumizarea feţei prin substituţia volumului pierdut cu fillere, cât şi ridicarea structurilor feţei cu toxina botulinică şi fillere profunde.

Remodelarea nasului

rinoplastieRinoplastia este indicată de chirurgii plasticieni după vârstă de 13-15 ani, sau chiar mai târziu la băieţi, aşteptându-se dezvoltarea completă a structurilor nazale. Nu de puţine ori în cazul adolescenţillor se insistă pe acordul părinţilor pentru a evita o “toană de moment”. Nu există o limită superioară în cazul rinoplastiei la vârstnici, dacă starea de sănătate este bună şi permite efectuarea intervenţiei.

Rinoplastia se practică şi în cadrul unor operaţii mai complexe cum ar fi: liftingul cervico-facial, alături de remodelarea pleoapelor, mărirea buzelor, implantele faciale  sau augmentarea regiunii malare cu fillere, injectarea toxinei botulinice etc.

De asemenea, problemele de respiraţie cauzate de anomaliile structurilor interne pot fi corectate cu ocazia intervenţiei de ordin estetic: turbinectomii reductionale, septorinoplastii, rinoplastia cu despicături congenitale a buzei.

La prima consultaţie, veţi pune accentul pe elementele care doriţi să le corectaţi, ajutând astfel chirurgul să estimeze dacă aşteptările sunt realiste sau nu. Este important a avea o imagine clară despre cum va arată nasul postoperator, conştient fiind totodată de limitele procedurii.

Este necesar a furniza medicului curant toate informaţiile legate de istoricul individual, afecţiuni anterioare sau existente, tratamente efectuate sau în curs. De asemenea medicul va furniza toate informaţiile, înlăturând nelămuririle legate de operaţie.

Candidatul ideal, pentru operaţia de rinoplastie:

- pacienţii cu nas mare, disproporţionat, depăşind standardele de armonie,

- cei cu nasul lăţit la vederea frontală,

- cei cu nasul deviat lateral, excentric, asimetric,

- prezenţa cocoaşei dorsale, vizibilă din profil,

- varful nasului lat, bifid, îngroşat,

- varful nasului plonjat, căzut,

- narile extrem de largi,

- nas modificat posttraumatic sau postchirurgical.

Evaluarea preoperatorie va începe cu un scurt istoric medical individual, accentuând asupra condiţiilor medicale existente (dificultăţi de respiraţie, dependent de picături, alergii) , tratamente, proceduri anterioare efectuate.

Examenul local se va face cu inspecţia exterioară, marcarea reperelor corecte, interioară cu speculul nazal. Se va estima calitatea pielii, dimensiunile, asimetrii, formă.

Rezultatul rinoplastiei este personalizat condiţiilor locale (formă, dimensiuni nas, forma feţei), scopul chirurgului fiind de a obţine cele mai bune rezultate. Modificările includ reducerea dimensiunilor nasului (lungime, lăţime), îngustarea nărilor, vârfului nasului, modificarea unghiurilor. Tehnicile folosite ţin cont de scopul preoperator convenit cu chirurgul.

Rinoplastia poate fi închisă (inciziile sunt practicate invizibil în interiorul narinelor) sau deschisă (când inciziile marginale din narine sunt prelungite semivizibil pe columelă). Prin incizii minime se corectează formă şi dimensiunile nasului, acţionând asupra cartilajelor şi oaselor nazale care constituie scheletul de susţinere. Frecvent oasele nazale trebuiesc repoziţionate, pentru ridicarea şi subţierea dorsului nasului. Nu de puţine ori e necesară substituţia de cartilaj în zonele cu susţinere insuficientă.

Pregătirea preoperatorie impune renunţarea la fumat, evitarea aspirinei, antimflamatoarelor nesteroidiene, suplimentelor cu acţiune asupra coagulării sângelui. De asemenea analizele preoperatorii, cele de sânge, EKG, ex. cardiologic sau de interne, sunt obligatorii.

Anestezia poate fi locală eventual cu cooptarea unor blocuri regionale sau generală în cele mai multe cazuri care necesită remodelarea scheletului osteocartilaginos.

Operaţia se poate face în spital sau în ambulator.

Postoperator, pansamentele şi mesele narinare se aplică împreună cu atelă dorsală. Se recomandă repaos cu capul elevat la 45 grade, cu activitatea fizică restricţionată primele zile, evitarea aspirinei şi antiimflamatoarelor în prima săptămână. Meşele şi pansamentele se schimbă a două zi, atela se suprimă la 5-7 zile. Vânătăile dispar în prima săptămână, tumefacţia poate dura până la 3 săptămâni. Vârful nasului se dezumflă în totalitate după câteva luni.

Scopul unei operaţii de rinoplastie este obţinerea unui nas cu aspect natural care se integrează armonios în contextul facial. Rezultatul final poate fi interpretat la 1 an, deşi este vizibil încă de la 3 săptămâni postoperator. Ocazional un touch-up poate fi necesar pentru un rezultat cât mai bun.

Reintegrarea socioprofesională se face după prima săptămâna cu revenire la normal după 3 săptămâni. Se evita expunerea solară câteva luni, se aplică crème de protecţie cu SPF 50. Ochelarii pot fi purtaţi după 3 luni. Deşi rezulatele rinoplastiei sunt permanente, senescentă naturală se suprapune în timp.

Revenirea la control se va face la interval regulate 3-6-12-18 luni, după caz.

Marirea sanilor cu implant

schitzaAugmentarea mamară sau mărirea sânilor se face pentru creşterea lor în volum, corecţia asimetriilor şi respectiv reconstrucţia mamară la pacienţii oncologici care au suferit mastectomii.

Procedeul constă în poziţionarea unei proteze de uz medical (implant mamar), sub glanda mamară, sub muşchiul pectoral mare sau dual plane (polul superior subpectoral şi polul inferior subglandular).

Implantele mamare sunt dispozitive medicale constând dintr-un înveliş siliconic gol în interior urmând a fi umplut cu ser salin steril intraoperator sau implante siliconice preumplute cu gel siliconic coeziv. Se pot prezenţa că fiind netede, texturate, sau cu înveliş de spumă poliuretanică, cu o baza rotundă sau ovalară, cu un profil anatomic, conic, sferic natural şi o proiecţie redusă, moderată, înaltă, extra înaltă.

Apariţia celei de a 5-a generaţii de implante mamare are că rezultat scăderea abruptă a incidentelor intraoperatorii şi complicaţiilor postoperatorii. Proteza exercită un efect de expandare asupra sânului, având drept rezultat sâni mai mari, mai fermi şi mai ridicaţi. Alegerea dimensiunilor implantului se face la recomandarea chirurgului plastician conform măsurătorilor şi programelor PC, însă în final rămâne la latitudinea pacientei atât timp cât decizia e realistă.

Există mai multe opţiuni în ce priveşte poziţionarea inciziei în zone pe cât posibil semivizibile: cel mai frecvent submamară (în viitorul şanţ submamar), periareolară sau transareolară (în interiorul areolei dar excentric), transaxilară şi transombilicală. postare-saniAşezarea protezei se face după confecţionarea unui “buzunar” conform cu parametrii implantului ales, nici mai mare (situaţie în care ar permite acumulări de fluide şi mobilizări nepermise ale implantului), nici mai mic (când implantul nemaiputându-se etala, va avea cute care ar afecta forma, poziţia, proiecţia şi ar putea precipita complicaţiile).

După etalarea minuţioasă a implantului se poziţionează după caz, drenaj (doar prima zi), apoi se fixează la peretele toracic şi se închide plaga în 3 straturi.

Firmele producătoare de renume asigură o acoperire printr-o garanţie de cel puţin 10 ani a implantelor în cazul rupturilor, uneori asigurând şi eventuale intervenţii pentru apariţia complicaţiilor în primii ani. De aceea este recomandată efectuarea unui RMN în primii 3 ani postimplantare, continuând apoi anual. Longevitatea unei astfel de proceduri depinde de calitatea implantului şi a ţesuturilor, respectarea indicaţiei, îngrijirile postoperatorii, tipul de tehnică şi este invers proporţională cu mărimea implantului.