Procedeul consta în pozitionarea unei proteze de uz medical (implant mamar), sub glanda mamara, sub muschiul pectoral mare sau dual plane (polul superior subpectoral si polul inferior subglandular).

Implantele mamare sunt dispozitive medicale constând dintr-un învelis siliconic gol în interior urmând a fi umplut cu ser salin steril intraoperator sau implante siliconice preumplute cu gel siliconic coeziv. Se pot prezenta ca fiind netede, texturate, sau cu învelis de spuma poliuretanica, cu o baza rotunda sau ovalara, cu un profil anatomic, conic, sferic natural si o proiectie redusa, moderata, înalta, extra înalta.

Aparitia celei de a 5-a generatii de implante mamare are ca rezultat scaderea abrupta a incidentelor intraoperatorii si complicatiilor postoperatorii. Proteza exercita un efect de expandare asupra sânului, având drept rezultat sâni mai mari, mai fermi si mai ridicati. Alegerea dimensiunilor implantului se face la recomandarea chirurgului plastician conform masuratorilor si programelor PC, însa în final ramâne la latitudinea pacientei atât timp cât decizia e realista.

Exista mai multe optiuni în ce priveste pozitionarea inciziei în zone pe cât posibil semivizibile: cel mai frecvent submamara (în viitorul sant submamar), periareolara sau transareolara (în interiorul areolei dar excentric), transaxilara si transombilicala. iAsezarea protezei se face dupa confectionarea unui “buzunar” conform cu parametrii implantului ales, nici mai mare (situatie în care ar permite acumulari de fluide si mobilizari nepermise ale implantului), nici mai mic (când implantul nemaiputându-se etala, va avea cute care ar afecta forma, pozitia, proiectia si ar putea precipita complicatiile).

Dupa etalarea minutioasa a implantului se pozitioneaza dupa caz, drenaj (doar prima zi), apoi se fixeaza la peretele toracic si se închide plaga în 3 straturi.

Firmele producatoare de renume asigura o acoperire printr-o garantie de cel putin 10 ani a implantelor în cazul rupturilor, uneori asigurând si eventuale interventii pentru aparitia complicatiilor în primii ani. De aceea este recomandata efectuarea unui RMN în primii 3 ani postimplantare, continuând apoi anual. Longevitatea unei astfel de proceduri depinde de calitatea implantului si a tesuturilor, respectarea indicatiei, îngrijirile postoperatorii, tipul de tehnica si este invers proportionala cu marimea implantului.