Desi standardele de estetica in ce priveste incadrarea urechilor proeminente in ansamblul armonios al fetei tind sa se suprapuna, ele variaza totusi in corespondenta directa cu specificul diverselor culturi ale lumii.

Primul pas in evaluarea pacientilor candidati la otoplastie este determinarea cauzelor deformitatilor auriculare, cea mai frecventa fiind stergerea sau dezvoltarea insuficienta a antehelixului, helixului, hiperdezvoltarea concai, proeminenta lobului auricular, etc. De asemenea urechea proeminenta poate fi parte a unei deformitati complexe auriculare: macrotia, urechea Stahliana si alte sdr. malformative faciale, sdr. malformative vasculare, neurovasculare, etc.

În jurul varstei de 4 ani, urechile sunt crescute aproape in totalitate, astfel ca dincolo de aceasta varsta, ele pot fi abordate chirurgical, la “initiativa copilului” care constientizeaza defectul datorita socializarii in gradinite.

Pentru majoritatea, operatia este facuta in copilarie in intervalul 4-14 ani, de cele mai multe ori parintii isi aduc copii cu urechi proeminente la consultatie in vederea operatiei, pentru ai scuti de umilinta si rusinea la care ar fi supusi de alti copii( dupa modelul experientei personale). De asemenea datorita gradului mare de satisfactie imediat si postoperator, uneori si parintii aleg sa isi faca interventia dupa exemplul copiilor.

Planificarea operatiei se face dupa temporizarea prealabila,  copilul devine constient si motivat de atentia exagerata a celorlalti copii pentru aspectul disarmonic eventual asimetric al propriilor urechi si isi exprima dorinta de a schimba lucrurile...

Exista contraindicatii relative ale otoplastiei, cum ar fi: frica exagerata fata de ideea de chirurgie invaziva cand se recomanda amanarea momentului operator; de asemenea istoricul pozitiv al unor infectii otice recente cu drenaj auricular si semne de activitate, etc.

Otoplastia clasica cu variantele de tehnica corespunzatoare defectului abordat, are o invazivitate destul de ridicata dar si eficacitate crescuta.

Singura, abordarea conservativa perinatala neinvaziva de preferat (in primele 2 saptamani pana la sase luni), se face prin aplicarea unui dispozitiv maleabil fixat cu stripuri.  Odata trecuta perioada neonatala, nivelul estrogenilor materni din circulatia fetala se reduc pana la disparitie iar cartilajul isi pierde plasticitatea; ramane optiunea chirurgicala capabila de a corecta asimetria sau defectul auricular.

Recent a aparut tehnica conservativa percutanata “fara bisturiu”, care actioneaza doar la nivelul cartilajului auricular insuficient dezvoltat cu o aplicatie larga in defectele si asimetriile urechii.

Metoda pusa in practica de Dr. V. Nicula medic primar chirurgie estetica si plastica, nu necesita internare, dureaza 30’-45’ in anestezie locala , nu implica taieturi ci doar aplicarea de fire percutane care nu se scot ca la operatiile clasice. De asemenea evolutia postoperatorie este mult scurtata, riscurile(infectii, condrite si, hematoame, asimetrii minore) si durerile mult reduse prezente doar in prima zi. Recuperarea si integrarea socioprofesionala e scurtata la 7-10 zile, nefiind afectata decat de prezenta tumefactiilor si echimozelor, de multe ori nefiind neaparat necesara prezenta bentitei.

În ultimul timp aceasta procedura a inlocuit cu succes tehnica clasica(Mustarde), pentru probleme ale antehelixului, deoarece nu sunt necesare ingrijiri deosebite(procedura fiind inchisa) si complicatiile sunt mult reduse.