Reductia mamara este o optiune procedurala de reducere a dimensiunilor sanilor si de armonizare cu restul corpului. Aceasta solutie chirurgicala se adreseaza femeilor nemultumite de asimetria, proportia si forma sanilor, cu tendinta mai mult sau mai putin accentuata la ptoza.

In cazuri extreme pot fi acompaniate de afectarea umerilor si coloanei vertebrale si insotite de dureri, eroziuni, ragade, santuri, plus o crestere a riscului neoplazic la femeile cu un istoric pozitiv.

Mamoplastia reductionala poate reduce dimensiunile sanilor, prin indepartarea excesului de piele, grasime si tesut glandular mamar, avand ca rezultat usurarea greutatii si disparitia treptata a fenomenelor colaterale. Motivatia alegerii poate fi una estetica, in scopul alinierii proportiilor individuale, respectiv o indicatie medicala date fiind afectiunile asociate sanilor disproportionat de mari. Unele femei opteaza pentru reducerea calibrului areolei expandate, constitutional sau solidar cu redimensionarea glandelor mamare.

De cele mai multe ori, optiunea pentru reductia mamara este cauzata de marimea exagerata care limiteaza activitatea fizica, postura modificata, discomfortul spatelui si al gatului, dermatitelor iritative, dificultatea sustinerii lor.

Liftingul mamar sau mastopexia se adreseaza sanilor cazuti (ptozati), sub nivelul santului inframamar. Fermitatea si pozitia ascensionata a sanilor sunt pierdute de cele mai multe ori datorita varstei inaintate, pierderii bruste in greutate, sarcinilor multiple sau alaptarii prelungite.

Scopul procedurii consta in repozitionarea ideala, recapatarea formei si volumului, in vederea unui aspect mai ferm, mult intinerit. Remodelarea rezultata a sanilor, le poate da o aparenta redusa, chiar daca doar excesul de piele (nu si tesutul mamar), este indepartat. De cele mai multe ori se insoteste de recalibrarea complexului areolo-mamelonar, pentru obtinerea unui aspect cat mai natural, proportional si estetic.

Aceste proceduri sunt insotite de un grad mare de satisfactie la atingerea scopurilor propuse, recuperarea necesitand 2-4 saptamani. Cele mai bune rezultate sunt obtinute prin asocierea celor doua tipuri de procedurii.

Liftingul mamar cu autoaugmentare (autoimplant) se indica acelor femei care au pierdut in greutate semnificativ, iar sanii au inceput sa cada, consecutiv pierderii de elasticitate si volum. Ptoza mamara, apare mai ales la femeile care au nascut si alaptat, dar se datoreaza variatiilor bruste de volum ale glandei mamare. In intentia de rejuvenare si de crestere a autoincrederii, optiunea chirurgiei cosmetice este singura capabila sa restabileasca statusul psihic si emotional, iar ca o alternativa la augmentarea mamara cu implant (pe care destule femei inca o evita), este augmentarea si liftingul mamar cu propriul tesut ascensionat si ancorat la peretele toracic. Autoaugmentarea mamara este potrivita acelor femei care doresc o imbunatatire pe termen lung a formei si aspectului, un lifting al sanilor ptozati cu mentinerea marimii cupelor si in plus o umplere naturala a polului superior.

Nu de putine ori, in vederea obtinerii cupei dorite, sunt asociate cele trei tipuri de tehnici care pe langa reductia si liftingul sanilor, mentin rezultatul pe termen lung, prin asigurarea polului inferior la peretele toracic si suprapunerea „in sandwich” intre perete si sani.

O alternativa a autoaugmentarii mamare ca o componenta a remodelarii, este imbunatatirea rezultatelor prin transferul de grasime. Lipofillingul poate creste volumul pana la dublarea dimensiunilor sanilor cu reducerea consecutiva a lungimii cicatricii necesare remodelarii.

Liftingul mamar cu implant, este o solutie de remodelare pentru cazuri cu pierderi abrupte de volum si excedent de piele. Rezultatele sunt predictibile si relativ constante in timp, mai ales daca se mentine un echilibru intre augmentarea si liftingul sanilor. Si mai predictibila este umplerea polului superior al sanilor.

Tipurile de incizii pentru procedurile enumerate sunt clasificate in periareolare, circumverticale si tip ancora, ele vor ramane in timp ca si cicatrici. Tendinta ultimilor ani este de reductie a lungimii cicatricilor, rezultate prin abordarea preferentiata a abordului circumvertical (lollipop) sau minimizarea extensiei orizontale a eventualelor prelungiri orizontale asociate (care ar putea devenii vizibile).